Vom negocia şi cu USL, şi cu Mişcarea Populară

Aţi lansat recent mişcarea Calea Dreaptă. Calea Dreaptă cu câte
PNŢ-uri în ea?
Calea Dreaptă, fără-ndoială, cu un singur PNŢCD.
Cu PNŢCD adevărat, care a avut congresul extraordinar de reunificare la data de
18 iunie. Acela a fost un congres nu numai legal şi statutar, ci şi legitim.
Când mă refer la legitimitate, am în vedere faptul că au participat şi
preşedintele de onoare Ion Diaconescu, doamnele Flavia Vălescu şi Rodica Coposu,
surorile Seniorului Corneliu Coposu. Ne-a transmis mesaje şi d-na Doina Cornea,
membru PNŢCD din 1997. Au fost prezenţi reprezentanţii Senatului partidului şi
cei care au supravieţuit temniţelor comuniste. A fost prezent cel mai performant
primar de muncipiu de după 1989, Gheorghe Ciuhandu, reprezentanţii aliaţilor
tradiţionali, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici, Teodor Mărieş, preşedintele
Asociaţiei 21 Decembrie, Dan Marţian, reprezentantul Alianţei Civice, mai mulţi
lideri ai unor asociaţii monarhiste. Vreau să subliniez că la congres au
participat 601 delegaţi, reprezentând 40 de organizaţii judeţene şi de sector,
delegaţi reprezentând toate cele trei grupări, cu o prezenţă de 100% din partea
grupării majoritare, care îi avea în frunte pe Ion Diaconescu, Gh. Ciuhandu şi
Radu Sârbu.

Este posibilă o reunificare a acestor grupări, mă refer la
Pavelescu-Vasile Lupu, la cea a lui Moescu?
Din păcate, cred
că şansele sunt foarte mici la vârf pentru o înţelegere. Asta o spun pentru că,
în ce-l priveşte pe Pavelescu, am experienţa negocierilor de la sfârşitul anului
trecut şi începutul acestui an, când am încheiat acel acord politic prin care
stabilisem un congres de reunificare la 12 martie. Şi după ce a trecut
congresul, câştigat de Moescu, şi am salvat o treime din organizaţiile pe care
le avea gruparea lui, s-a răzgândit şi, împreună cu Vasile Lupu, au denunţat
acel acord. Cu Lupu mai am şi experienţa din 2001-2002, când a preferat să-şi
transforme grupuleţul rămas în jurul său în alt partid, PPCD, care, ulterior, a
fost absorbit de Acţiunea Populară, condusă de Emil Constantinescu, care, la
rândul, ei a fost absorbită de PNL.
Legat de negocierile la vârf, şansele
sunt minime. Dar în ce priveşte posibilitatea de a-i determina pe adevăraţii
ţărănişti, din organizatiile judeţene sau municipale, să vină în cadrul
adevăratului PNŢCD, şansele sunt reale. Nu numai eu afirm că este un singur
PNŢCD, ci de data asta mă bazez şi pe această hotărâre a Tribunalului Bucureşti,
Secţia a IV-a Civilă, pronunţată la 8 septembire a.c, prin care cererea
formulată de mine şi colegii mei a fost admisă, dispunându-se întregistrarea
congresului extraordinar de reunificare.

Care este scopul acestei mişcări, pare a fi un soi de coagulare a
rămăşiţelor CDR?
Asta la prima vedere. Dacă vreţi, privind
lucrurile numai din unghiul acesta, putem să vorbim despre aşa ceva, dar nu este
corect şi nu este exact. Primul scop este reunificarea PNŢCD. Avem în vedere şi
partenerii tradiţionali, dar nu numai. Asociaţia 21 Decembrie, cu care am semnat
un document, AFDPR, am fost şi la congresul lor de la Mamaia şi le-am pus în
discuţie această problemă. Sperăm să fie de acord să intre în această
construcţie politică. De asemenea, avem în vedere Alianţa Civică. Şi acolo sunt
mici discuţii în interior, dar credem că în final vom avea şi acordul dumnealor.
Plus asociaţii monarhiste.

Bun, aceştia sunt partenerii tradiţionali. Aţi spus că vă gândiţi
şi la alţi parteneri. Care ar fi aceştia?
Organizaţii
studenţeşti, intelectualii. De pildă, la Cluj, înainte de congresul din 18

iunie, am reuşit să conving să revină în partid mari personalităţi ale
intelectualităţii clujene, ale vieţii culturale clujene, care fuseseră până în
urmă cu 10 ani în organizaţia noastră – d-l prof. Doru Radosa, directorul
Bibliotecii Centrale din Cluj, prof. univ. Vida-Simiti, care a fost şi
parlamentar PNŢCD, e decanul unei facultăţi de fizică din cadrul Universităţii
Politehnice din Cluj. Săptămâna trecută, la conferinţa de presă care a fost
acolo, ni s-a alăturat şi prof. Agachi, care este preşedintele Consiliului
Ştiinţific al Universităţii „Babeş-Bolyai“. Ei s-au lansat într-o acţiune de
refacere a ceea ce putem să asemuim cu ce a fost Solidaritatea Universitară.

Ce şanse electorale are o asemenea construcţie, care nu are
filiale, care este clădită pe ruinele unui partid mort şi
fărâmiţat?
Sigur că nu e un demers uşor, mai ales că ne-am
propus ca obiectiv intrarea în parlament anul viitor. Pentru că anul viitor se
vor împlini 12 ani de opoziţie extraparlamentară a partidului. Şi aceasta s-a
datorat şi sciziunii interne, ajutaţi şi de unii din exterior, care au menţinut
PNŢCD în afara luptei politice. Pe ce mizăm? Mizăm pe faptul că acum, poate mai
mult ca niciodată, după 2000, cred că românii îşi dau seama că PNŢCD este
absolut necesar pe scena politică românească şi nu numai atât. De ce? S-a văzut
absenţa PNŢCD de pe scena politică. Nu mai vorbesc de absenţa unei personalităţi
de dimensiunea morală a Seniorului Coposu. Pentru că ce ne lipseşte,
definitoriu, la ora acuală, este tocmai moralitatea. Suntem într-o mocirlă
morală la nivelul întregii societăţi. Nu mai avem repere, scara axiologică este
complet răsturnată şi toate încep cu scena politică. Mereu se câştigă alegeri cu
promisiuni legate de reforma clasei politice, de lupta anticorupţie. Prin
această ofertă morală, cinstită şi printr-un program care să ţină seama de
realităţile de azi şi de valorile europene, cred că pe mulţi dintre cei 60-65%,
care declară că nu merg la vot, vom reuşi să-i atragem. Ne adresăm unui
electorat nemulţumit şi de putere, şi de opoziţie, în general de clasa politică,
un electorat nemulţumit de această combinaţie stânga-dreapta şi de aşa-zisele
„reforme“ ale puterii, de scăderea indiscutabilă a nivelului de trai, ca urmare
a acestor reforme, şi, trebuie să admitem, şi a crizei globale care a afectat şi
România.

* * *

La două capete

Nu exclud posibilitatea de a face parte din Mişcarea Populară. Dar
vor fi discuţii şi cu USL. Va trebui să ţinem seama de rezultatul negocierilor
cu ambele părţi. Vom lua în calcul însă ceea ce ne uneşte de unii şi de
ceilalţi. Va conta felul în care vor evolua negocierile, seriozitatea acestora
şi seriozitatea cu care vom fi trataţi. Nu numai ce ni se va oferi, dar şi
promisiunile, să avem cât de cât încredinţarea că se îndeplinesc.

USL

Asta e marea problemă a relaţiei cu USL, dacă ar fi fost numai
discuţia cu PNL, ar fi fost simplu. Dar, ca urmare a acestei joncţiuni, a
acestei alianţe care trece total peste convingeri ideologice, doctrinare, trece
peste programe şi are ţelul ei de a schimba actuala putere, e o mare problemă.
Marea întrebare va fi aceasta: în ce măsură şi PNŢCD, şi alţi parteneri sunt
dispuşi să facă un asemenea pas, adică să dea mâna cu preşedintele
Iliescu.

* * *

Spuneţi că vreţi modificarea Constituţiei în scopul reinstaurării
monarhiei. Cum vedeţi atacurile preşedintelui Băsescu la adresa Regelui
Mihai?
Eu îl înţeleg foarte bine pe preşedintele Traian
Băsescu. A fost şi rămâne locomotiva PDL şi acum turează din nou la maximum prin
prezenţa peste tot, lansând între altele şi aceste atacuri la adresa Casei
Regale, a Majestăţii Sale, a monarhiei etc. Eu sunt absolut convins că d-l
preşedinte face distincţia necesară între aspectul electoral – şi afirmaţiile au
indiscutabil un conţinut electoral puternic – şi ceea ce a făcut Regele Mihai I,
dacă ne referim numai la momentul 23 August 44. Este clar că d-l preşedinte ştie
bine că acel demers făcut de Regele Mihai a fost unul corect, care ne-a integrat
în alianţa cu SUA, cu Marea Britanie, care sunt şi azi partenerii noştri
strategici.

Nu vă limitează acest monarhism electoratul?
Nu
cred. Pentru că avem două ţinte: una de a accede în parlament pentru a promova
aceste valori morale şi un program politic adecvat, la care lucrează
departamentele noastre şi vrem să fie nu numai un program interesant, ci şi cu
soluţii. Deci, acesta este un obiectiv şi o ţintă, să reprezentăm cât mai
corect, cât mai autentic, să promovăm oameni cu adevărat morali, care au
demonstrat că au şi studii, şi o calificare, că nu urmăresc avantaje personale
şi să lupte pentru interesul public. Cealaltă direcţie, cea monarhică, este
demararea unei asemenea acţiuni pentru dezbaterea la nivel naţional. Deci, n-au
de ce să se sperie de noi republicanii, că nu le va impune nimeni un anumit
regim politic, ci, dimpotrivă, îi vom chema să participe la dezbaterea privind
forma de guvernământ. Este o dezbatere care trebuie purtată. Să nu credeţi că
unul dintre criteriile de înscriere în partid va fi ăsta: eşti republican sau
monarhist?

Într-o declaraţie recentă, spuneaţi că nu excludeţi ca această
nouă formaţiune să facă parte dintr-o viitoare Mişcare Populară. Care este
poziţionarea dvs. faţă de Mişcarea Populară?
O spun foarte
sincer şi deschis, nu excludem această posibilitate, dar principala noastră
ţintă este să ne canalizăm, mai întâi, asupra coagulării întregului partid şi a
terminării procesului de unificare, a coagulării acestei formule Calea Dreaptă,
a acestei structuri politico-civice. Vom face o evaluare la sfârşitul anului şi
dacă rezultatele şi sondajele de opinie şi situaţia din teritoriu vor arăta că
merită şi sper să reuşim să ne prezentăm ca o a treia cale, a treia opţiune
pentru electorat între cele două blocuri, vom merge cu această construcţie
politică. Dacă vom vedea că riscăm să fim striviţi de bătălia dintre cele două
blocuri, atunci nu excludem această posibilitate, iar uşa şi porţile dialogului
sunt deschise.

Uşa dialogului va fi deschisă şi către USL?
Nu
vreau să vă mint. Eu rămân acelaşi, consecvent cu mine însumi. Sunt colegi în
cadrul partidului care doresc şi discuţii cu USL. Prin urmare, vor fi întâlniri
şi dialoguri şi cu USL. Decizia finală o vom lua la nivelul cel puţin al unui
comitet naţional de conducere extrem de lărgit, cu participarea tuturor
birourilor judeţene sau poate că va fi şi un congres al partidului. Va trebui să
ţinem seama şi de rezultatul negocierilor şi cu o parte, şi cu cealaltă. Vom lua
în calcul însă şi ceea ce ne uneşte de unii şi de ceilalţi, şi ceea ce ne
separă.

Ce vă uneşte de unii şi ce vă separă?
Împreună
cu PDL şi UDMR, suntem cei trei reprezentanţi ai familiei politice populare în
România. Sigur, unii dintre membrii noştri erau legaţi şi mai sunt, într-o
oarecare măsură, de PNL. Existau aceste legături mai vechi ale colaborării
anticomuniste cu PNL. Amintirea CDR, a luptei comune în cadrul CDR. Sigur, unii
îşi amintesc şi de retragerea PNL din CDR.

Spre surprinderea multora, văd că Traian Băsescu nu mai e nici
„dictator“, nici „agent GRU“ şi PDL nici „distrugătorul ţării“ şi „cancer“, ca
să vă citez. Ambii au devenit frecventabili. Cum se explică această metamorfoză
a dvs.?
Atunci când eşti simplu membru de partid şi simplu
cetăţean, poţi să-ţi exprimi diverse păreri cu mai multă lejeritate. Se explică
prin responsabilitatea pe care eu totdeauna mi-o iau în serios, în funcţie de
postura în care sunt pus, fie la sindicate, fie unde sunt, apăr interesele celor
carte m-au ales. Şi din poziţia de preşedinte al PNŢCD, cred că trebuie să
abordăm cu toată seriozitatea lucrurile, să fiu şi mai ponderat, inclusiv în
exprimări. Nu e stilul meu în plan politic de a mă juca cu cuvintele, chiar dacă
am devenit mai acid în exprimări. Acesta este un aspect. Celălalt, trebuie să
avem în vedere şi aspecte de natură pragmatică. În politică, şi ăsta e un lucru
pe care l-am învăţat în cei 20 de ani de activitate sindicală, politică şi 7 ani
de simplu cetăţean: că trebuie să fii şi pragmatic, fără a tranzacţiona vreodată
principiile. Asta nu voi face niciodată, nu voi vinde PNŢCD, nu voi lăsa să fie
înghiţit.
Dar cel mai important este faptul că – şi e valabil nu numai pentru
preşedintele Băsescu, ci şi pentru preşedintele Iliescu sau preşedintele
Constantinescu –, spre pildă, într-un fel îl văd şi îl cântăresc pe preşedintele
Iliescu, în timpul căruia s-a întâmplat ce s-a întâmplat cu mineriadele şi cu
totul altfel îl văd, pe el împreună cu Năstase ca prim-ministru, cum au ştiut să
valorifice ce făcusem noi după tragicul eveniment de la 11 septembrie 2001.
Gândiţi-vă cum l-a valorificat. Deci omul s-a schimbat.

Şi totuşi, eraţi pe toate televiziunile, atacându-l pe Băsescu în
prim-time-uri, iar în decurs de câteva luni aţi ajuns aproape un susţinător al
preşedintelui Băsescu.
Nu faceţi afirmaţia asta. Am devenit un
critic mai ponderat. Deci nu am devenit un susţinător, ci un critic mai
tolerant.

Să înţeleg că acum dvs. nu mai credeţi că Băsescu e
dictator?
Nu mă întrebaţi aşa…

Păi, mai e sau nu mai e un dictator?
În ultimul
timp, n-a mai apărut în postura în care spunea: de mâine tăiem salariile. A
trecut perioada aia. Nu s-a mai comportat chiar în acelaşi fel, n-a mai venit să
susţină şi s-a şi votat de toată lumea, dăm 50% profesorilor, apoi imediat spui
nu, dai prima ordonanţă prin care retezi acest lucru. Deci astfel de schimbări
de 180 grade nu s-au mai produs în ultimul timp. Celălalt aspect este legat de
faptul că s-a făcut un pas important pe linia relaţiei cu SUA şi NATO. Şi eu cum
sunt un filoamerican şi filoeuropean convins, aceasta este de natură să-mi
schimbe percepţia. Pentru că, dacă a fost cândva acuzat şi l-au acuzat
jurnaliştii, eu totdeauna am citat jurnalişti, colegi de-ai dvs., autori de
cărţi, care au zis că ar fi participat la nu ştiu ce demers făcut de estici.
Deci, dacă e să-l acuzăm acum de ceva, este tocmai că a pierdut total orice
şansă, în planul politicii externe, a unei relaţii cât de cât normale cu
Federaţia Rusă. Nu cred că o poate recupera nici în cei trei ani de mandat pe
care îi mai are.

Credeţi că Băsescu comandă în continuare dosare şi arestări
politice, aşa cum credeaţi acum ceva timp? Va citez: „se fabrică dosare la
comandă ca în vremea stalinistă“. Mai credeţi acest lucru?
Ceea
ce cred este că preşedintele Băsescu este în spatele acestor acţiuni, care cred
că trebuiau să demareze de la începutul primului mandat, privitoare, spre pildă,
la operaţiunile astea anticrimă organizată şi anticorupţie. În privinţa
dosarelor politice… Nu ştiu. Să vedem ce se întâmplă. Pentru că, repet, este
iarăşi ceva nou faptul că au apărut o serie de dosare, e adevărat, nu la vârf,
dar chiar semigrei din cadrul partidului. Au fost arestaţi şi primarul de la
Craiova, şi alţii, de la Vâlcea, au executat detenţii etc. Sunt demersuri care
pot fi văzute din alt unghi.

Aţi fost totodată un critic înverşunat al Cabinetului Boc,
spuneaţi că sunt un dezastru pentru ţara asta. Ce credeţi
acum?
S-au făcut multe greşeli atunci în pripă, s-au dat
ordonanţe de urgenţă care au fost declarate neconstituţionale, unele. La
început. Trebuie să admitem că premierul Boc a câştigat mult în experienţă. Nu
că au încetat criticile la adresa sa, mai am şi acum critici. Însă se observă,
vorbind acum cât se poate de detaşat şi imparţial, un câştig de experienţă a
premierului în aceşti doi ani jumătate de guvernare, inclusiv în ce priveşte
gestionarea problemelor administraţiei publice centrale, dar şi în ce priveşte
mass-media. Mi se pare mult mai atent cu tot ce spune, nu mai lansează orice
afirmaţie cu atâta uşurinţă.

Aţi fost contactat în vederea acestei Mişcări Populare? V-a
contactat cineva de la PDL?
Nu pot să spun că am avut discuţii.
S-a enunţat ideea, am văzut-o şi în mass-media şi, pur şi simplu, s-a enunţat în
cadrul altor discuţii pe care le-am avut. Delcaraţiile care au venit din partea
unor lideri PDL arată că PNCŢD nu este chiar de neglijat pe scena politică
românească. Ceea ce este un lucru normal. Nu cred că ne neglijează nici USL. Eu
nu neg că am avut întâlniri cu d-l Crin Antonescu, chiar şi cu d-l Ponta.

* * *

Schimbarea

Se explica prin responsabilitatea pe care totdeauna mi-o iau în
serios. În funcţie de postura în care sunt pus, apăr interesele celor care m-au
ales. Din poziţia de preşedinte al PNŢCD, cred că trebuie să abordăm cu toată
seriozitatea lucrurile, să fiu şi mai ponderat, inclusiv în exprimări, nu e
stilul meu în plan politic de a mă juca cu cuvintele, chiar dacă am devenit mai
acid. Celelalte aspecte sunt de natură pragmatică.

De ce Dreapta

Pe eşicherul politic, ne plasăm în centru-dreapta, unde se plasează,
în general, partidele membre ale PPE. Am ales cuvântul „dreapta“ şi pentru că nu
avem de gând să facem compromisuri cu orientarea noastră doctrinară, pentru că
are în vedere şi dreptatea socială, dimensiunea solidarităţii creştine. Şi, în
acelaşi timp, „dreapta“ în sensul de justiţie, de dreptate. Ştim bine câte
probleme încă mai avem în legătură cu înfăptuirea justiţiei.

* * *

Recente?
În urmă cu mai multe luni.

Şi v-au propus ca PNŢ să facă parte din USL?
Da.
La vremea respectivă ne-au propus ca PNŢCD să facă parte din USL. N-am ascuns
acest lucru că, în urmă cu câteva luni, au existat asemenea propuneri din partea
USL. I-am informat şi pe colegi, am spus-o în declaraţii publice.

Doru Mărieş declara că această Cale Dreaptă nu se va alia
niciodată cu „cei care au tras în noi“, adică cu PSD. Nu ar fi pentru PNŢ o mare
răsucire dacă ar ajunge să negocieze cu PSD?
Asta e marea
problemă a relaţiei cu USL, dacă ar fi fost numai discuţia cu PNL ar fi fost
simplu. Dar, ca urmare a acestei joncţiuni, a acestei alianţe care trece total
peste convingeri ideologice, doctrinare, trece peste programe şi are ţelul ei de
a schimba actuala putere, e o mare problemă. Marea întrebare pentru PNŢCD va fi
aceasta: în ce măsură şi PNŢCD, nu numai Asociaţia 21 şi alţi parteneri, sunt
dispuşi să facă un asemenea pas, adică să dea mâna cu preşedintele Iliescu, cu
toţi baronii PSD sau cu tot ceea ce reprezintă şi a reprezentat inamicul
principal al PNŢCD după decembrie 89.

Credeţi că acest obstacol ar putea fi
depăşit?
Mi-e foarte greu să vă răspund. Ar trebui să se
întâmple lucruri cu totul şi cu totul deosebite în această perioadă.

PNL le-a deşăşit fără mari probleme.
PNL este un
partid liberal, un partid foarte pragmatic şi în istorie a fost.

Ce ar putea atârna în balanţă, astfel încât să vă încline spre
USL sau spre PDL?
Trebuie să vedem lucrurile în mod serios şi
responsabil. Va conta enorm felul în care vor evolua negocierile cu unii şi cu
ceilalţi, seriozitatea acestor negocieri şi seriozitatea cu care vom fi trataţi,
cu care vom fi luaţi în seamă.

Adică ce vi se va oferi?
Nu numai ce ni se va
oferi, dar şi promisiunile, să avem cât de cât încredinţarea că se
îndeplinesc.

La ce promisiuni vă gândiţi?
Să vedem exact cum
se va configura scena politică românească, să vedem exact ce evoluţii vor mai fi
în plan politic până atunci. Să vedem dacă vor veni în continuare abordări mult
mai consistente, democratice din partea aceasta, a Mişcării Populare. Cine va
face parte din Mişcarea Populară, pentru că avem şi noi limitele noastre. În
orice caz, n-o să stăm alături de PRM.

Dar PNŢ v-a dat mandat să negociaţi cu USL, cu
PSD?
Mandatul există, în sensul că se discută în principal cu
PNL, dar discutând cu PNL, indirect discuţi într-un fel cu USL. Ca preşedinte de
partid am posibilitatea de a discuta cu orice partid. Sigur, nimeni n-ar vedea
cu ochi buni să mă duc la negocieri cu România Mare. Marea majoritate a
ţărăniştilor n-ar fi încântaţi să mă vadă la negocieri nici cu PSD, cel puţin la
ora actuală. Dar, deocamdată, mergem pe calea noastră şi după aceea discutăm cu
cei de care v-am zis şi vom trage la vremea potrivită concluzii.

Un reproş care se aduce acum PDL-ului este că încearcă să se
revopsească, să se rebranduiască prin Mişcarea Populară. Este şi pentru PNŢCD o
tentativă de genul acesta?
Sincer, nu. Pentru că eu cred cu
toată convingerea, aşa văd şi din întâlnirile cu oamenii, din felul în care mă
primesc şi din discuţiile pe care le am cu ei, că foarte mulţi români au înţeles
totuşi importanţa prezenţei pe scena politică a ţării a PNŢCD, a ceea ce am
făcut în guvernarea 1996-2000 şi, analizând-o comparativ cu celelalte guvernări,
au ajuns la concluzia că s-au făcut foarte multe lucruri bune. Şi foarte mulţi
dintre ei n-au avut îndoieli legate de intenţiile mele sincere, deschise,
cinstite, oneste, de a mă pune în slujba oamenilor. Şi atunci când am făcut-o,
n-am făcut-o pentru a mă îmbogăţi sau pentru învârteli personale.

Totuşi, d-le Ciorbea, se poate spune că v-aţi îmbogăţit. Mă
gândesc că stăteaţi într-o casă mult mai modestă faţă de cea în care ne aflăm
acum.
E adevărat. Să ştiţi că eu am avut din 90, de la
sindicate, un salariu de viceprim-ministru, de ministru de stat şi ministru al
Muncii. Aşa a fost salariul stabilit la CNSLR. Am refuzat, tocmai datorită
acestei „prostii“, cum mă califică unii, că sunt prost de cinstit, să mai
primesc salariul cuvenit de la Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ,
deşi am condus-o timp de 7 ani. Am refuzat să mai merg să predau ore la
Facultatea de Drept, deşi eram lector acolo, pentru că ştiam că obligaţiile mele
ca lider sindical erau de a fi prezent la orice conflict, la orice grevă, la
orice negociere şi nu-mi permiteam să-mi bat joc de studenţi. Am refuzat să merg
la cele trei universităţi private al căror membru fondator sunt. Deci,
dimensiunea morală mi-am păstrat-o. Însă cu salariul, chiar de
viceprim-ministru, vă spun sincer, nu poţi să-ţi faci o casă ca lumea în
România.

Tocmai, atunci cu ce bani v-aţi făcut această
casă?
În ultimii 7 ani, din activitatea de avocatură, ne-am
permis să luăm credite până la 70 de ani, ţinând seama tocmai de Legea
avocaturii, că nu există plafon, poţi să faci avocatură şi la 90 de ani, dacă te
mai ţin puterile. Am luat un credit foarte mare pentru noi şi pentru
posibilităţile noastre şi muncim enorm, mai ales soţia, în ultimul timp de când
eu am preluat şi atribuţii politice şi cu mica echipă de colaboratori. O muncă
enormă, n-am avut nici anul trecut concediu, nici anul acesta. Eu am avut 21 de
ani fără concediu mai lung de trei zile şi fără niciun weekend liber. Din
păcate, asta trebuie să facem şi acum, cel puţin până ne plătim creditele.

Interviu cu VICTOR CIORBEA, realizat de ANDREEA PORA